Uite ceva care îi surprinde pe mulți stăpâni de pisici: pisicile mari aproape că nu miaună una la alta. Puii miaună la mama lor, dar pisicile adulte păstrează mieunatul mai mult pentru noi.
Profesorul de psihologie Jay Schwartz, de la Western Oregon University, are o teorie tare drăguță. Pisicile miaună la mama lor, iar acasă noi am devenit mama. Mieunatul lor seamănă puțin și cu un bebeluș, așa că noi am răspuns. Din generație în generație, pisicile au învățat să vorbească tot mai bine cu noi. El spune că mieunatul pisicilor de casă e „mai drăguț și mai puțin aspru” decât al celor sălbatice.
Un limbaj doar al vostru
Poate un străin să ghicească ce vrea o pisică după mieunat? În experimentele mai vechi, oamenii care nu cunoșteau pisicile n-au ghicit mai bine decât la noroc. Dar când stăpânii și-au ascultat propria pisică, de multe ori au nimerit: fericită, flămândă, sătulă. Biologul Jonathan Losos îi zice un fel de „limbaj privat” între pisică și omul ei.
Ba e un indiciu și în melodie. Cercetători din Suedia au găsit că un mieunat care coboară la final arată de obicei stres, iar unul care urcă sună a mulțumire. Și cei mai mulți dintre noi miaunăm înapoi. Un studiu european a arătat că stăpânii le răspund des pisicilor. Recunoaște, și tu faci asta.
De ce miaună pisica la tata
Un studiu din Turcia a filmat 31 de pisici când își întâmpinau stăpânii acasă. Pisicile au mieunat cam de 4,3 ori în 100 de secunde la bărbați și doar de 1,8 ori la femei. Cercetătorii cred că bărbații pur și simplu vorbesc mai puțin cu pisicile, așa că pisica trebuie să ridice vocea. Ei avertizează că e un studiu mic, dintr-o singură țară.
Ne manipulează?
Schwartz zice că nu, nu intenționat. Pisicile doar învață că mieunatul funcționează. Ceea ce, să fim cinstiți, învață și copiii mici.
Așa că data viitoare când miaună pisica, ascultă melodia. Apoi răspunde-i. Doar tu vorbești limba asta.